vineri, 3 septembrie 2010

the meaning of life...

Băi, nu ştiu ce naiba s'a întîmplat, dar m'am întors în ţară cu speranţe noi, cu ceva optimism şi no, ceva experienţe, sperînd că acum se vor fi rezolvat nişte chestii şi că pot relua cursul firesc al vieţii etc. dar s'au dus toate de râpă... zău, toate.
nu ştiu ce naiba să fac, că'mi vine să plec înapoi şi să nu mă mai întorc sau să plec în timişoara. zău, e naşpa rău. nuş' cum sau dacă o să ies din toate astea, dar nu sună deloc a bună, şi nimic nu pare să fie "the right kind of wrong", ca în Coyote Ugly.
zău, îl quotez pe Remy Zero, într'un soundtrack din Superman, "somebody save me!"
Mno, nuş'. mă abţin să scriu mai mult. e naşpa rău, şi nu mai suport.

Pixies - Where is my mind...

2 comentarii:

  1. exact asa ma simt și eu; dpdv economic nu ma asteptam la cine știe ce schimbări, dar parcă nu imi mai plac oamenii, nu toti bineînteles. Trec pe langa cunoscuti, ii salut cu zambetul pe buze (un lucru bun pe care l-am invatat de americani..sa zambesc), si nu fac 3 metri ca deja aud comentarii in spate: ala o fost in sua, si-o luat asa, o venit cu nasu pe sus asa, ca are bani ca are nush ce...m-am saturat ca de mere padurete de oamenii de genu asta.

    Incearcă sa vezi paharul plin: avem mancare sanatoasă, de la țărani, avem munți, Dunărea, Marea Neagră...

    ps: mi-a zis un batrân una buna: "Dacă te-ai învătat pe drumuri deacum, de tânăr, apăi tot pe drumuri o să fii toată viața" Si oarecum ii dau dreptate:D

    RăspundețiȘtergere
  2. haha :D scuza-ma ca abia acum am vazut postarea asta... iti dau mare dreptate si tie, si batranului aluia.sincer sa fiu, nu ma impac prea bine cu americanii, am lucrat intr-o companie americana timp de 6luni, si am si avut alte experiente nu tocmai amiabile cu ei. da, avem munti.. :) si cascavea, unde mai gasesti cascavea ca la noi :D

    RăspundețiȘtergere